Istoria așezării
Localitatea Vlădeni își are începuturile, din atestările documentare, prin anul 1613. Se crede că aici locuitorii au gasit condiții prielnice de viata, legate de creșterea animalelor și cultivarea pămantului, din vremuri mai vechi. Unele descoperiri arheologice, ca a unor serii de monede ungurești de pe vremea lui Matei Corvin (secolul al XV-lea) și a unor monede turcești (secolul al XVII-lea), demonstrează că pe aceste meleaguri au fost așezări cu caracter feudal.
Un document de o importanță deosebită, ce datează din anul 1851, citând un document din secolul al XVI-lea, arata că "Iancu Sasa, pe atunci voievod, întărește nepoților lui, Mihu, Todea și Toma, cât și unui văr, drept ... din privilegiul de cumpărătură ce au avut bunicii lor, Mihu și Ioan, de la Ștefan Voievod cel Batrân, localitatea Vlădeni pe Jijia și cu loc de moară pe Jijia, pe care sat îl cumpăraseră străbunicii lor de la Forea, fiul lui Vlad, pe 73 de zloți, de fata fiind ...". De aici vine, probabil, și denumirea satului: Vlad - Vlădesti, Forea - Foraști (Hârlău).
Documente păstrate la Arhivele Statului din Iași arată că în anii 1842-1853 exista moșia Vlădeni, cu suprafețe cultivate cu grau, porumb, orz și ovăz, precum și existența animalelor de muncă și hrană ale boierilor și ale locuitorilor. În perioada 1864 - 1908 satele Vlădeni și Iacobeni au făcut parte din comuna Sipote, iar satele Borșa și Gaureni (Vâlcelele) au aparținut de comuna Roscani. Comuna Vlădeni a fost reședință de raion o perioadă de 11 luni, în anul 1856.
Cele mai multe sate din comuna s-au format în perioada secolelor XVI-XVII. Cea mai nouă asezare este satul Alexandru cel Bun, formată la începutul secolului al XX-lea (dupa anul 1907), cand se așează aici familii refugiate din alte parți ale țării. După reforma agrară din anul 1921 satul s-a extins tot mai mult, pa baza unui plan de sistematizare, prin împroprietărirea unor locuitori veniți din Bucovina (zona Sucevei), din parțile Botoșanilor, Dorohoiului și din subcarpații Neamțului.
Geografia și clima zonei
Relieful comunei se prezintă sub formă de interfluvii largi, cu platouri întinse și cu versanți cu diferite grade de înclinare. Terenurile de pe interfluvii sunt foarte fertile, fiind favorabile culturilor de cereale și plante tehnice. Pantele sunt cuprinse între 50-250 și sunt adesea afectate de procese de eroziune sau de alunecări. Altitudinea maximă atinsă este de 128,2m.
Clima este temperat-continentală, cu ierni geroase și veri foarte calde. Temperatura medie a anului este cuprinsa între +9,60C si +160C, iar media precipitatiilor anuale nu depășește 475mm - 640 mm.
Terenurile agricole oferă condiții favorabile pentru culturile de cereale, plante tehnice, legume și vița de vie. Comuna poate furniza cereale, carne și legume, creșterea animalelor și piscicultura fiind zone care pot fi extinse. În medie, pe cap de locuitor, revine 1,36 ha teren agricol. Structura fondului funciar de 7.955 ha este alcătuită astfel:
terenuri agricole (6.110 ha), formate din: teren arabil (3.400 ha), pășuni și fânețe (2.475 ha), vii și livezi (235 ha);
terenuri neagricole (1.845 ha), din care: paduri (460 ha), iazuri amenajate (275 ha), intravilan (400 ha), bălți și stufăriș (480 ha), teren neproductiv (230 ha);
Comuna este străbătută de râul Jijia si râul Miletin. Pe perimetrul comunei se află iazurile Alexandru cel Bun 1 si 2, Lehu 2 și heleșteul de iernare Alexandru cel Bun, cu o suprafața de 62 ha, proprietatea Consiliului Comunal Local.
Religia si tradițiile locuitorilor
Religia dominantă în comuna este creștin-ortodoxă. Viața religioasă este desăvârșită prin existența a trei biserici ortodoxe. Invățământul primar și gimnazial este susținut prin cele trei scoli primare (din satele Alexandru cel Bun, Vâlcelele și Broșteni) și trei școli gimnaziale (în satele Vlădeni, Borșa, Iacobeni). Pentru copiii preșcolari sunt patru grădinițe. În cele trei biblioteci școlare și la biblioteca comunală sunt peste 14.500 de volume.
Habitatul este foarte diversificat. Exista case țarănești, specific centrului Moldovei. Suprafața locuibilă pe fiecare locuitor depășește 27 metri pătrați.
Creșterea animalelor (bovine, porcine și în special ovine) reprezintă o ramură a agriculturii cu o bogată tradiție în zonă. Comuna dispune de un bogat fond furajer natural important, ceea ce a favorizat dezvoltarea acestei îndeletniciri. Piscicultura și pescuitul sunt activități specifice comunei, având în vedere numărul mare de bălți și iazuri amenajate, la care se mai adaugă și luciu de apă din acumularea Halceni. Ferma piscicolă de la Vlădeni are o importantă producție de pește (crap, caras, lin, fitofag).
Pe raza comunei se găsesc o serie de unități industriale și comerciale, precum: Secția mecanică IMAIA, baza Vlădeni ROMCEREAL, Secția de transformare de 110 KW, Stația de epurare, Stația de tratare, mori de porumb și grâu, brutării, prese de ulei, cooperative de credit, peste 35 de societăți comerciale și asociații familiare s.a.
